Am pornit in documentarea variilor pareri pro si contra atentiei distributive, stiind destul de bine cum functionez eu, si ca sunt un avocat al activitatilor seriale … cu exceptia vorbitului la telefon in timp ce conduc (via modulului hands free integrat in radioul masinii), in timp ce intind rufe, spal vase, si fac alte activitati casnice, care nu imi plac, si nu cer foarte multe resurse cognitive.
Am cautat direct studiul despre condus si vorbitul la telefon in manualul lui Eysenck despre psihologia cognitiva. Mai mult de 40 de tari au impus legi anti vorbit la telefon in timpul ce soferii se afla la volan, iar in US, 28% din accidentele rutiere au drept cauza condusul si utilizarea mobilului in acelasi timp. Caird et al. (apud Michael Eysenck) au revizuit rezultatele a 33 studii pe tema aceasta. Toate releva ca timpul de reactie in cazul celor care vorbeau la telefon a crescut cu 250 ms comparativ cu cei care nu vorbeau. Mai mult, atunci cand vorbeau erau mai putin atenti decat atunci cand ascultau. Sau cand in discutie au fost aduse elemente cu potential vizual sau motoriu, timpul de reactie la volan a crescut, pe cand daca era vorba de o discutie abstracta, nu s-a observat o modificare a vitezei de reactie. Concluzia a fost ca atunci cand discutia foloseste aceleasi arii cerebrale necesare si pentru condus, asadar cand cerem atentie distributiva, performanta scade. In plus, un efect secundar al condusului si vorbitului la telefon pare ingustarea campului vizual : soferul este concentrat pe drumul din fata, dar scade atentia pentru elemente periferice, acest lucru fiind periculos daca exista copii pe marginea drumului.
Cum functioneaza insa aceasta atentie distributiva? Poate fi seriala (adica faci cate un pic din cele 2 sarcini, si faci switch intre ele) sau paralela (in care executi ambele sarcini in acelasi timp).
Poate fi antrenata, ca orice alta abilitate care se invata prin practica? Spelke et al. au aratat ca se poate, cu ajutorul a 2 studenti, care au primit antrenament cate 5 ore/saptamana timp de 4 luni in executia diverselor activitati consecutive. Un exemplu de exercitiu din cadrul antrenamentului mai devreme citat : sa citeasca cursiv si sa scrie in acelasi timp dupa dictare.
Salvucci si Taatgen au emis o teorie conform careia procesarea sarcinilor se pot grupa in circuite diferite (teoria in original poarta numele de threaded cognition), si ca atata vreme cat aceste circuite nu solicita aceleasi resurse, nu este nici o problema in a executa 2 sarcini in acelasi timp. Daca dimpotriva, 2 sarcini concureaza pe aceleasi resurse (adica aceeasi zona din creier), acestea vor fi ordonate pentru executie, nu vor fi duse la bun sfarsit in acelasi timp.
In imaginea urmatoare este exemplificat modelul lui Salvucci si Taatgen, pornind de la activitati, grupate apoi in tipuri de procese, ce solicita anumite zone ale creierului.
Astfel, conform acestei teorii, resursele cognitive (memoria de lucru, perceptia vizuala, aria motorie) pot fi folosite doar de catre un process o data. Aceiasi autori sustin ca oamenii schimba in mod flexibil intre 2 activitati pentru a-si maximiza performanta. Acest postulat a fost testat astfel : participantilor la test li s-a dat sa formeze un numar de telefon format din 11 cifre in timp ce conduceau un vehicul pe simulator. Subiectii au fost instruiti sa prioritizeze atentia la condus sau formarea unui numar de telefon. Inainte de a incepe sarcina de a comuta intre sarcini, subiectii au invatat numarul de telefon impartindu-l in 2 parti : una de 5 si una de 6 cifre. Testul a aratat ca subiectii au comutat mai repede pe taskul condusului (dupa ce formasera 3 din 5 cifre), atunci cand condusul a fost prioritizat.
Ce m-a frapat continuand sa citesc despre atentia distributiva este ca de fapt a face 2 lucruri in acelasi timp nu cere la fel de mult efort ca suma eforturilor in executarea celor 2 activitati separat. In imaginea de mai jos, captata cu ajutorul RMN, se vede acest lucru. In 2001, Just et al. au condus un studiu in care era analizata activitatea cerebrala in timp ce subiectii ascultau si intelegeau un text, in timp ce roteau niste imagini 3D. S-a inregistrat activitatea cerebrala in fiecare din taskurile mentionate efectuate singular, dar si impreuna.
Surpriza experimentului a fost aceea ca activitatea zonelor responsabile pentru procesarea lingvistica a scazut cu 53% si cea responsabila de vederea in spatiu si miscarea obiectelor cu 29%.
In 2013 Schweizer a observat, construind pe baza teoriei lui Just, ca in cazul executarii in paralel a 2 sarcini, intervine o alta arie din creier care nu era activata in cazul executarii singulare a sarcinii respective : cortexul prefrontal. Putem trage concluzia ca este nevoie de functii executive atunci cand se executa mai multe sarcini in acelasi timp.
In 2007 Johnson et al. au facut un experiment in care, cu ajutorul TMS (Transcranial Magnetic Stimulation) au interrupt activitatea cotexului prefrontal -> subiectii nu au mai putut sa se concentreze pe cele 2 sarcini.
Iata asadar nu numai ca se poate face multitasking mai eficient, dar si cu mai putine resurse decat ne-am fi asteptat (nu am insistat la inceput pe costul comutarii de la o sarcina la alta, in cazul executarii seriale a sarcinilor).
Raman astfel fascinata de minunatia creierului uman si complexitatea mecanismelor pe care personal, inca le descopar. Mi se pare amuzant ca am pornit in lectura ferm convinsa ca imi voi confirma ca nu voi putea face alt tip de multitasking decat cel evocat la inceputul articolului.
Bibliografie :
- Eysenck, Michael W. & Keane, Mark T. (2015), Cognitive psychology (Seventh edition), Psychology Press, London & New York (pag 187 -196)
EN 
RO