O carte bună pentru cei care au probleme în a pune în cuvinte experiența internă emoțională este: The Atlas of the Heart, de Brené Brown. Cartea nu este încă tradusă în română.
De obicei învățăm să recunoaștem și să etichetam emoțiilor în copilărie, alături de părinți, bunici și alți adulți care au grijă de noi. Dacă un copil cade de pe bicicletă și plânge, un posibil mesaj al adultului prezent (după ce va fi verificat că nu sunt răni majore) este: „Oh, ai căzut și te-ai lovit! Probabil te doare și te-ai speriat.” Astfel copilul învață cum arată speriatul, asociind experiența internă cu eticheta potrivită.
Uneori experiența de mai sus a lipsit: copiii nu au învățat explicit limbajul emoțiilor, iar aceștia deveniți adulți au uneori dificultăți în a „traduce” tumultul intern. De obicei folosesc expresii precum „mă simt rău”, dar dacă îi întrebi „Cum adică rău?”, răspunsul este confuz, pentru că experiența internă este confuză și nediferențiată.
Brené Brown face o cartografiere a situațiilor posibile și a emoțiilor care pot să apară la suprafață. În situații de incertitudine, probabil că simțim anxietate, îngrijorare, frică, entuziasm, vulnerabilitate, copleșire. Atunci când ne comparăm (sau suntem comparați) cu ceilalți, am putea simți admirație, venerație, invidie, gelozie, resentimente, Schadenfreude (plăcere pentru suferința altcuiva) și Freudenfreude (bucuria pentru succesul altcuiva).
Iar acestea sunt doar câteva din posibilele situații descrise de autoare.
Tu în ce situație te regăsești, şi cum te simți?
RO 
EN